Istorie

În 1976 Steve Jobs și Steve Wozniak au pus bazele unei companii de produse electronice într-un garaj închiriat din orașul Palo Alto, în sudul Californiei. Acest garaj a fost și punctul de plecare a ceea ce urma să devină curând zona de înalte tehnologii „Silicon Valley”.

Pentru a pune pe picioare afacerea, Jobs și-a vândut Volkswagen-ul său vopsit în toate culorile curcubeului, iar Woz s-a despărțit de calculatorul său programabil. Părinții lui Jobs aveau un garaj în Los Altos, California, acolo și-au stabilit cei doi cartierul general - garajul le servea drept cameră a proiectanților, unitate de service și magazin, în același timp. După câtva timp au realizat 50 de plăci de bază, proiectate de Woz, pe care le-au vândut amatorilor locali, la prețul de 500 de dolari bucata. Noile jucării au fost botezate Apple, după numele casei de discuri care producea melodiile Beatles, grupul preferat al lui Jobs. 1 aprilie este ziua păcălelilor, dar 1 aprilie 1976 a fost și o zi istorică pentru ei, ziua în care s-a vândut primul Apple.

După crearea primului dispozitiv, Jobs a luat legătura cu un magazin local de calculatoare, The Byte Shop, de unde i s-a răspuns că ar fi interesați să vândă aparatul lui dar numai dacă l-ar avea gata montat. Proprietarul magazinului, Paul Terrell, a mers mai departe comandându-i lui Jobs 50 de aparate pe care urma să le plăteasca la livrare cu 500 $ per bucată. Atunci Jobs a acceptat comanda și s-a dus la Cramer Electronics, un mare distribuitor de piese electronice, de unde a comandat la rândul lui componentele necesare asamblării Computerului Apple I. Directorul departamentului Credite l-a întrebat atunci pe Jobs cum avea de gând sa plătească piesele, iar Jobs i-a răspuns “Am o comandă din partea lanțului de magazine Byte Shop pentru 50 de bucăți Apple I, cu plata la livrare. Dacă-mi livrați componentele, în 30 de zile pot construi calculatoarele, în intervalul de livrare, îmi încasez banii de la Terrell de la Byte Shop, și vă plătesc”. Calculatorul avea puține facilități care să-l facă deosebit. Una din ele era posibilitatea de a folosi un televizor pe post de monitor, iar pe atunci multe calculatoare nu aveau monitor deloc. Nu era chiar ca monitoarele calculatoarelor ce urmau să apară, și afisa text la o viteză dezamăgitoare de 60 caractere pe secundă, oricum mai repede decât puteau scrie teletype-urile folosite pe calculatoarele de atunci. Apple I includea de asemenea cod de pornire în ROM, ceea ce îl făcea mai ușor de utilizat. Nu în ultimul rând, la insistențele lui Paul Terrell, Wozniak a proiectat și o interfață pentru casetă audio, pentru încărcarea și salvarea programelor, la viteza fantastică de 1200 biți pe secundă. Deși calculatorul era destul de simplu, era totuși o capodoperă a proiectării, folosind mult mai puține piese decât orice alt aparat din aceeași categorie, și conferindu-i repede lui Wozniak reputația de proiectant de înaltă clasă.

Explicaţia Apple:

Primul logo Apple îl înfăţişa pe Isaac Newton stând sub un măr, cu un fruct deasupra capului şi a fost creat în 1976, de către Steve Jobs şi Ron Wayne. Inspiraţia pentru desen le-a venit de la un citat al poetului britanic William Wordsworth (care apare şi el în siglă): „Newton… a mind forever voyaging through strange seas of thought” (în traducere, „Newton… o minte mereu în călătorie prin ciudatele mări ale gândirii”).

Ulterior, Jobs a considerat logo-ul prea elitist şi prea plin de detalii pentru a putea fi folosit cu succes la o mărime mai mică, pe toate produsele Apple. Prin urmare, un an mai târziu, l-a angajat pe designerul Rob Janoff (de la firma de PR „Regis McKenna”) să regândească sigla. Rezultatul a fost un măr muşcat, colorat – pe orizontală – în culorile curcubeului, dar în ordinea greşită. Această imagine a fost decodată ştiinţific: mărul ar fi trimis la descoperirea gravitaţiei de către Newton, iar culorile la separarea spectrului luminos de către Isaac Newton. Chiar şi termenul McIntosh se referă la un anume soi de măr. Muşcătura (joc de cuvinte între „bite” = „muşcătură” şi „byte” = „bit”), pe de altă parte, simboliza cunoaşterea (trimitere biblică), dar Janoff a explicat că ideea a fost mult mai simplă – aceea de a nu confunda mărul cu o cireaşă. Cât despre culori: Jobs dorea să „umanizeze” compania, să o coloreze, iar dungile sugerau că Apple crease primul computer care putea reproduce imagini colorate. În 1997, logo-ul a fost din nou simplificat, culorile fiind înlocuite cu o singură nuanţă.

Legenda:

Se speculează, însă, că mărul-curcubeu ar avea alte semnificaţii. Autoarea Sadie Plant scrie în cartea „Zeroes + Ones : Digital Women and the New Technoculture” (1997) că sigla este un omagiu adus homosexualului Alan Turing, unul din părinţii computerului modern, care s-a sinucis muşcând dintr-un măr injectat cu cianură.

Britanicul Alan Mathison Turing (1912 – 1954) a jucat un rol vital în crearea computerului modern (a creat conceptul de maşină Turing, care putea explica logica oricărui algoritm). Matematician, logician şi criptanalist, Turing a lucrat pentru guvernul britanic în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (spărgea codurile germane), dar cariera lui a luat sfârşit în 1952, când poliţia a aflat că este homosexual.

La acea vreme, homosexualitatea era ilegală în Marea Britanie, astfel încât Turing a trebuit să aleagă fie închisoarea, fie eliberarea condiţionată de administrarea unui tratament hormonal (cu estrogen) destinat reducerii libidoului. Matematicianul a ales a doua variantă, iar doi ani mai târziu a ales să se sinucidă cu cianură. Deşi nu s-a dovedit asta niciodată, se spune că sursa otrăvii a fost un măr pe care îl injectase el însuşi şi care a fost găsit muşcat, lângă patul său.

Legenda spune că povestea preferată a lui Turing fusese „Albă-ca-Zăpada”, iar omul de ştiinţă ar fi dorit să recreeze scena din filmul Disney animat (pe care l-ar fi văzut de 40 de ori).